Cozonac ca la mama acasă

Vă spuneam ca o să revin şi cu ceva mai bun despre ţărişoara asta amărâtă, cum îmi place mie să o numesc...Am stat eu bine şi m-am gândit zilele astea (e cam greu să îmi împac programul de la serviciu şi de acasă cu verbele astea două: a sta şi a gândi, dar, în fine, pentru Europa, facem orice) cu ce mi-ar plăcea mie să mă laud europenilor atunci când voi ajunge faţă în faţă cu unul dintre ei..

Păi, cum cu ce să mă laud, cu ce ştim noi, românii, să facem mai bine..Cu mâncarea...Şi, uite aşa, mi-a venit ideea să îngheţ aici în Capsula Timpului, reţete tradiţionale româneşti, să se lingă europenii pe degete, nu alta.
Nicio sărbătoare a românaşilor noştri nu se întâmplă fără...cozonac. Niciun Crăciun, niciun Paşte, nicio nuntă sau vreo înmormântare fără să tăiem mândri câteva felioare cu multe calorii de cozonac.
Nu pot uita reţeta bunicii de cozonac, reţetă pe care m-am grăbit şi eu să o repet pentru anul acesta, că vorba scumpei mele bunicuţe, "maică, nu toată lumea ştie să facă cozonac".

Dar, hai mai bine să trecem la treabă. Preferatul meu este cozonacul cu nucă, îl prefer celui cu rahat, vă spun eu, e mult mai bun.. Aveţi nevoie de:
- pentru aluat: un kg făina, coaja de la două lămâi, o linguriţă de sare, doua pliculeţe cu zahar vanilinat, 3 ouă, 200 g zahar, 100 ml ulei, 200 g unt, drojdie, apă, lapte;
- umplutura: un kg nucă măcinată, 300 g zahăr, esenţă de rom.
Pentru început dizovaţi drojdia cu puţin zahăr şi nişte făină într-o ceaşcă de lapte călduţ şi lăsaţi-o să dospească vreo 10-15 minute. Separat, în făina lăsată la temperatura camerei se face un căuş în care se pun ouăle, untul, zahărul, mirodeniile şi se frământă adăugând laptele puţin câte puţin. La urmă se pune uleiul şi se frământă bine până se încorporează.
Cel mai bine, aşa cum m-a învăţat bunica mea, trebuie să aruncaţi coca în sus. Da-da, nu râdeţi, eu aşa fac, izbesc coca de castron până aud toţi vecinii că fac cozonac.
Se lasă la dospit o oră, apoi se întinde pe masă, se pune umplutura si se ruleaza. Se mai lasă la dospit şi se dă la cuptor, în forma, pentru o oră şi jumatate – două ore, nu înainte însa de a se unge cu ou.
Ştiu, e cam greu, v-am cam speriat, dar trebuie să respectaţi totul pas cu pas, altfel...
Asta-i tot, poftă bună! Aştept să văd cui îi iese!

Spre technocrati:
capsulaTimpului