Tramvaiul 41 sau Eterna şi fascinanta Românie

Ar trebui să încep seria acestor articole dedicate proiectului nostru Zestre pentru Europa-Capsula timpului cu ceva mai "de bine" despre ţărişoara noastră", şi aşa năpăstuită săraca de multe alte rele, gândindu-mă repede la inundaţii, schimbări şi reschimbări de miniştri sau articole despre cât de "bine" e văzută România prin cafenelele Angliei.

Dar nu pot,....nu vă supăraţi pe mine. Şi cum aş putea dacă, plecând de dimineaţă cuminţică spre serviciu, cu căştile in urechi şi cu gândul la acest proiect, la ce lucruri minunate voi scrie eu aici despre micuţa noastră ţară, ajung la Tramvaiul 41, eroul acestei poveşti şi distrugătorul meu de bună dispoziţie.

De multe ori mă gândeam la norocoşii ăştia cu maşină, nu trebuie sa stea prin ger în staţii, nu trebuie să se înghesuie printre toţi cei care încă nu au început ziua cu un duş, etc....Alteori, sunt de-a dreptul fericită că eroul meu (cum, care erou?tramvaiul 41) trece falnic pe linia lui specială, luând faţa a sute de Merţane sau Gipane...Una peste alta, e al meu, cu bune şi cu rele, ştiţi voi, rău cu rău, dar mai rău e fără rău! M-am obişnuit cu el! Dar, până azi. Azi mi-a pus capac.
Să începem cu începutul...
Vine des, n-ai ce zice, şi, dacă am noroc, mă şi urc în primul care apare de sub pasaj, dacă nu, nu-i bai, mai stau câteva minute...În final, câştig bătălia cu 2 babe şi 3 moşi care întârzie, ca de obicei, în drumul lor zilnic spre piaţă şi trebuie să se urce musai în vagonul ăsta. Mă urc, cu o mână ţinându-mă temeinic de o bară.
Nu trebuie să lipsească manelele, sunt ingredientul minune al călătoriei, se găseşte mereu câte un grup de liceeni sau, mai rău, studenţi la Agronomie care ţin morţin să ne împărtăşească ultimele hituri în domeniu...Mă rog, v-am mai zis, am un mare noroc, am căşti şi ascult radioul, altfel mi-aş lua câmpii rău. Şi totuşi.....intră în rol echipa de cerşetori, demni de toată atenţia.

La primele staţii apare o femeie oarbă însoţită de un copil plăpînd, dar echipa este monitorizată de un individ masiv. După cântecelul de rigoare, cât mai lung şi cât mai trist, "scena" este eliberată. În staţia următoare se urcă un grup de copii, dintre care prestează cei mai mici. Povestea lor se referă la faptul că sunt părăsiţi de mamă.

Staţia următoare (Piaţa Crângaşi) ne aduce un nou protagonist. Un individ care scoate sunete incoerente şi străbate tot tramvaiul după bani. Nemulţumit de câştig coboară şi, în semn de răzbunare, se joacă la butoanele uşilor de la tramvai.

Zona următoare ne aduce o individă corpolentă şi obraznică, cam rromă. Ţintele ei sunt tinerii şi are o gură mare de care simţi că nu mai scapi, dacă nu cotizezi corespunzător. Reacţia călătorilor la acest fenomen este interesantă. Călătorii fideli acestei linii de tramvai tratează cu indiferenţă cerşetorii, alţii se lasă impresionaţi şi dau bani.

Şi, să nu credeţi că scap cu atât... Când, în sfârşit, se mai goleşte puţin şi îmi dezmorţesc puţin picioarele, sau, mai precis, piciorul, cel în care am stat până acum....vatmanul vrea şi el să asculte ceva mai tare...melodia preferată...Cum nu ştiţi care..?."Ghiţă, te aştept diseară la portiţă....

Trist, v-am spus, foarte trist să trăieşti în România şi, slavă Domnului, astăzi nici măcar nu m-am certat cu vreo babă disperată să-i dea pe toţi la o parte să ajungă la scaunul mult visat....
M-am gândit mai bine....s-ar putea să-mi cumpăr o bicicleta....


Mi-a deschis ochii asupra acestui proiect Alina Hodovanu.

capsulaTimpului