Cozonac ca la mama acasă

Vă spuneam ca o să revin şi cu ceva mai bun despre ţărişoara asta amărâtă, cum îmi place mie să o numesc...Am stat eu bine şi m-am gândit zilele astea (e cam greu să îmi împac programul de la serviciu şi de acasă cu verbele astea două: a sta şi a gândi, dar, în fine, pentru Europa, facem orice) cu ce mi-ar plăcea mie să mă laud europenilor atunci când voi ajunge faţă în faţă cu unul dintre ei..

Păi, cum cu ce să mă laud, cu ce ştim noi, românii, să facem mai bine..Cu mâncarea...Şi, uite aşa, mi-a venit ideea să îngheţ aici în Capsula Timpului, reţete tradiţionale româneşti, să se lingă europenii pe degete, nu alta.
Nicio sărbătoare a românaşilor noştri nu se întâmplă fără...cozonac. Niciun Crăciun, niciun Paşte, nicio nuntă sau vreo înmormântare fără să tăiem mândri câteva felioare cu multe calorii de cozonac.
Nu pot uita reţeta bunicii de cozonac, reţetă pe care m-am grăbit şi eu să o repet pentru anul acesta, că vorba scumpei mele bunicuţe, "maică, nu toată lumea ştie să facă cozonac".

Dar, hai mai bine să trecem la treabă. Preferatul meu este cozonacul cu nucă, îl prefer celui cu rahat, vă spun eu, e mult mai bun.. Aveţi nevoie de:
- pentru aluat: un kg făina, coaja de la două lămâi, o linguriţă de sare, doua pliculeţe cu zahar vanilinat, 3 ouă, 200 g zahar, 100 ml ulei, 200 g unt, drojdie, apă, lapte;
- umplutura: un kg nucă măcinată, 300 g zahăr, esenţă de rom.
Pentru început dizovaţi drojdia cu puţin zahăr şi nişte făină într-o ceaşcă de lapte călduţ şi lăsaţi-o să dospească vreo 10-15 minute. Separat, în făina lăsată la temperatura camerei se face un căuş în care se pun ouăle, untul, zahărul, mirodeniile şi se frământă adăugând laptele puţin câte puţin. La urmă se pune uleiul şi se frământă bine până se încorporează.
Cel mai bine, aşa cum m-a învăţat bunica mea, trebuie să aruncaţi coca în sus. Da-da, nu râdeţi, eu aşa fac, izbesc coca de castron până aud toţi vecinii că fac cozonac.
Se lasă la dospit o oră, apoi se întinde pe masă, se pune umplutura si se ruleaza. Se mai lasă la dospit şi se dă la cuptor, în forma, pentru o oră şi jumatate – două ore, nu înainte însa de a se unge cu ou.
Ştiu, e cam greu, v-am cam speriat, dar trebuie să respectaţi totul pas cu pas, altfel...
Asta-i tot, poftă bună! Aştept să văd cui îi iese!

Spre technocrati:
capsulaTimpului

Tramvaiul 41 sau Eterna şi fascinanta Românie

Ar trebui să încep seria acestor articole dedicate proiectului nostru Zestre pentru Europa-Capsula timpului cu ceva mai "de bine" despre ţărişoara noastră", şi aşa năpăstuită săraca de multe alte rele, gândindu-mă repede la inundaţii, schimbări şi reschimbări de miniştri sau articole despre cât de "bine" e văzută România prin cafenelele Angliei.

Dar nu pot,....nu vă supăraţi pe mine. Şi cum aş putea dacă, plecând de dimineaţă cuminţică spre serviciu, cu căştile in urechi şi cu gândul la acest proiect, la ce lucruri minunate voi scrie eu aici despre micuţa noastră ţară, ajung la Tramvaiul 41, eroul acestei poveşti şi distrugătorul meu de bună dispoziţie.

De multe ori mă gândeam la norocoşii ăştia cu maşină, nu trebuie sa stea prin ger în staţii, nu trebuie să se înghesuie printre toţi cei care încă nu au început ziua cu un duş, etc....Alteori, sunt de-a dreptul fericită că eroul meu (cum, care erou?tramvaiul 41) trece falnic pe linia lui specială, luând faţa a sute de Merţane sau Gipane...Una peste alta, e al meu, cu bune şi cu rele, ştiţi voi, rău cu rău, dar mai rău e fără rău! M-am obişnuit cu el! Dar, până azi. Azi mi-a pus capac.
Să începem cu începutul...
Vine des, n-ai ce zice, şi, dacă am noroc, mă şi urc în primul care apare de sub pasaj, dacă nu, nu-i bai, mai stau câteva minute...În final, câştig bătălia cu 2 babe şi 3 moşi care întârzie, ca de obicei, în drumul lor zilnic spre piaţă şi trebuie să se urce musai în vagonul ăsta. Mă urc, cu o mână ţinându-mă temeinic de o bară.
Nu trebuie să lipsească manelele, sunt ingredientul minune al călătoriei, se găseşte mereu câte un grup de liceeni sau, mai rău, studenţi la Agronomie care ţin morţin să ne împărtăşească ultimele hituri în domeniu...Mă rog, v-am mai zis, am un mare noroc, am căşti şi ascult radioul, altfel mi-aş lua câmpii rău. Şi totuşi.....intră în rol echipa de cerşetori, demni de toată atenţia.

La primele staţii apare o femeie oarbă însoţită de un copil plăpînd, dar echipa este monitorizată de un individ masiv. După cântecelul de rigoare, cât mai lung şi cât mai trist, "scena" este eliberată. În staţia următoare se urcă un grup de copii, dintre care prestează cei mai mici. Povestea lor se referă la faptul că sunt părăsiţi de mamă.

Staţia următoare (Piaţa Crângaşi) ne aduce un nou protagonist. Un individ care scoate sunete incoerente şi străbate tot tramvaiul după bani. Nemulţumit de câştig coboară şi, în semn de răzbunare, se joacă la butoanele uşilor de la tramvai.

Zona următoare ne aduce o individă corpolentă şi obraznică, cam rromă. Ţintele ei sunt tinerii şi are o gură mare de care simţi că nu mai scapi, dacă nu cotizezi corespunzător. Reacţia călătorilor la acest fenomen este interesantă. Călătorii fideli acestei linii de tramvai tratează cu indiferenţă cerşetorii, alţii se lasă impresionaţi şi dau bani.

Şi, să nu credeţi că scap cu atât... Când, în sfârşit, se mai goleşte puţin şi îmi dezmorţesc puţin picioarele, sau, mai precis, piciorul, cel în care am stat până acum....vatmanul vrea şi el să asculte ceva mai tare...melodia preferată...Cum nu ştiţi care..?."Ghiţă, te aştept diseară la portiţă....

Trist, v-am spus, foarte trist să trăieşti în România şi, slavă Domnului, astăzi nici măcar nu m-am certat cu vreo babă disperată să-i dea pe toţi la o parte să ajungă la scaunul mult visat....
M-am gândit mai bine....s-ar putea să-mi cumpăr o bicicleta....


Mi-a deschis ochii asupra acestui proiect Alina Hodovanu.

capsulaTimpului

Zestre pentru Europa - Capsula timpului

Invitatie de participare la proiectul Zestre pentru Europa - Capsula timpului

Dragi prieteni,

Va invitam cu drag sa participati la proiectul Zestre pentru Europa – Capsula Timpului.

Proiectul are ca scopuri:

• sa retina momente / marturii actuale si asteptari / prognoze personale si / sau la nivel macro pentru 1, 5, 10 ani de la aderarea la UE - speram sa fim tot noi cei care sa rememoreze proiectul la aceste intervale
• sa atraga in proiect personalitati ce vor fi intervievate de bloggeri
• sa convinga noi persoane sa isi creeze bloguri
• sa dea o vizibilitate mai mare blogosferei.

Pe durata proiectului - 6 decembrie 2006 - 5 ianuarie 2007, la sfarsitul fiecarei zile, pe blogurile initiatorilor vor fi listate blogurile ce au intrat in proiect.

Blogul central Capsula Timpului - in pregatire - va colecta linkurile spre insemnarile din bloguri, sortate pe categorii. La sfarsitul proiectului, marturiile stranse vor fi stocate pe un suport si depozitate - va fi un eveniment pe care il vom anunta din timp.

Modalitatea de participare apare in invitatia de mai jos, pe care va rugam sa o publicati pe bloguri:

Invitatie de participare la proiectul

“Zestre pentru Europa – Capsula Timpului”

Proiectul Zestre pentru Europa – Capsula Timpului se deruleaza intre 6 decembrie 2006 - 5 ianuarie 2007.

Pentru a participa, va rugam sa urmati acesti pasi:

1. Publicati aceasta invitatie pe blog, impreuna cu linkul spre blogul unde ati citit-o: Am gasit invitatia pe blogul: ———–
2. Scrieti una sau mai multe insemnari surprinzand momente trecute, dar si asteptari - sub forma de text, imagini, clipuri audio / video.
3. Incercati sa culegeti marturii similare de la alte persoane din jur, care nu au bloguri - scriind cate o insemnare pentru fiecare.
4. Convingeti cat mai multi cunoscuti sa-si deschida blog, pornind chiar cu acest proiect - scrieti o insemnare cu linkurile spre blogurile deschise.
5. Adaugati tag-ul Technorati capsulaTimpului, la fiecare insemnare legata de proiect: capsulaTimpului
6. Urmariti aparitia insemnarilor in statisticile publicate pe blogurile initiatorilor si pe blogul central Capsula Timpului.

Va multumim si succes!

Initiatori:

Carmen Holotescu, Alina Hodovanu, Adrian Cristea & Cristi Manafu

Tag Technorati: capsulaTimpului

“Zestre pentru Europa – Capsula Timpului”

Invitatie de participare la proiectul “Zestre pentru Europa – Capsula Timpului” Proiectul Zestre pentru Europa – Capsula Timpului se deruleaza intre 6 decembrie 2006 - 5 ianuarie 2007. Pentru a participa, va rugam sa urmati acesti pasi:

1. Publicati aceasta invitatie pe blog, impreuna cu linkul spre blogul unde ati citit-o: Am gasit invitatia pe blogul: ———–
2. Scrieti una sau mai multe insemnari surprinzand momente trecute, dar si asteptari - sub forma de text, imagini, clipuri audio / video.
3. Incercati sa culegeti marturii similare de la alte persoane din jur, care nu au bloguri - scriind cate o insemnare pentru fiecare.
4. Convingeti cat mai multi cunoscuti sa-si deschida blog, pornind chiar cu acest proiect - scrieti o insemnare cu linkurile spre blogurile deschise.
5. Adaugati tag-ul Technorati capsulaTimpului, la fiecare insemnare legata de proiect:

capsulaTimpului

6. Urmariti aparitia insemnarilor in statisticile publicate pe blogurile initiatorilor si pe blogul

Scrisoare către visul meu

A mai trecut un an.
Îmi inchei lista veche şi deschid un nou capitol pentru cea nouă. Nu voi muta acolo ce n-am reuşit să fac în 2006. Nu vreau sa trag trecutul dupa mine în viitor. O voi lua de la zero. Cele pe care n-am reusit să le fac anul ăsta, se vor face singure mai devreme sau mai târziu. Pentru anul viitor am alte vise şi, de aceea, m-am hotărât să scriu această scrisoare..
Anul trecut îmi doream să fac multe in 2006, cam în aceeasi perioada ca şi acum. A mai trecut un an, unele le-am făcut, altele nu mai au nici o importanţă, altele, şi mai imprevizibile, s-au facut singure, dar cel mai important lucru pe care mi l-am dorit întotdeauna pentru anul viitor a fost să fiu sănătoasă. Eu, familia mea, prietenii mei... şi să am timpul să mă bucur de ei. Mi s-a întâmplat anul acesta cam tot ce mi-am dorit, iar visele mele, spuse în şoaptă doar la poarta sufletului meu sau strigate în gura mare către cer, toate mi s-au începlinit.
Şi, poate mai presus de toate, unul anume...Nu vreau să vă emoţionez, să vă impresionez, să primesc comentarii de genul: "Vai, dar ce norocoasa e fata asta.." Dar, pur şi simplu sunt un om care cred in iubire, cred, nu numai pentru că am găsit-o şi pentru că sunt fericită, cred în iubire, pentru că cred în Dumnezeu şi cred în Sărbătorile de iarnă...
Ştiu că Sărbătorile in familie sunt acum o noţiune un pic tocită, învechită, târâtă prin reclamele marilor agentii de publicitate, dar, dincolo de mireasma ghioceilor, de aventurile verii, de cafeniul toamnei, razbate mirosul cozonacilor şi sunetul colindelor în fiecare an mai puternic.
Ei mi-ai trăit anul acesta visul pe care îl doresc oricui să-l trăiască, dar asta nu înseamnă că nu mai visez sau că nu mai am ce aştepta de la anul viitor....

De Moş Niculaie

Privesc pe fereastra de la servici si nu-mi vine să cred că în seara aceasta trebuie să îl aşteptăm cuminţi pe Moş Niculaie! Eu una, fără zăpadă, parcă nu trăiesc Sărbătorile de Iarnă, nu mi se pare corect.. Dar se pare că Doamne-Doamne nu ne mai consideră, aşa, ca pe vremuri, la fel de vrednici de mărinimia sa, nici un strop de nea, nimic...Nimic din splendoarea albului care îţi supără câteodată ochii, nimic din veselia copiilor care lasă la o parte ghiozdanul sau jocul pe calculator(mai nou) şi scot sania din beciul părintesc pentru o "raidă cu vecinii" la derdeluş... Nici o urmă de pomi încărcaţi de zăpadă, poate doar beculeţele instalate de autorităţi,....Sunt cam tristă, mă întreb dacă va nimeri Moşul ţărişoara noastră, aşa, dacă nu vede deloc zăpadă....trist...îngrozitor de trist..
Resemnată mă pregătesc să mă duc cuminţică spre casă, să-mi lustruiesc cu grijă ghetuţele (care, între timp, sunt adevărate cizmuliţe cu blană) aşa cum făceam când eram mici. Cred ca am fost totuşi cuminte anul acesta (m-am şi măritat chiar), poate moşul nu-mi va aduce vreo nuieluşă...

Aş avea totuşi şi eu o rugăminte specială către moşul cel bătrân care ajunge înaintea Moşului şef, Crăciun...Dacă am fost aşa de cuminţită şi am şi eu dreptul la ceva deosebit, m-am hotărât: nu mai vreau nici ciocolată, nici vreun Cd deosebit cu muzică, am destui ursuleţi de pluş (dubios de mulţi pentru vârsta mea), am şi ceva bani (nu prea mulţi, dar nu mă plâng), am şi iubire, am şi fericire (şi nu e puţină, să ştiţi), vreau altceva...
Vreau să merg în seara asta spre casă, încet, încet, cu gândul la cadoul pe care trebuie să-l găsesc pentru iubitul meu, şi să privesc uimită oamenii din jur, din staţia de tramvai care zâmbesc...da...vreau şi eu ca oamenii să zâmbească...măcar o dată...măcar în seara asta...măcar să nu mai fie încruntaţi...
Măcar pentru Moş Niculaie!